Obiective turistice

Barajul Pecineagu a fost proiectat de institutul ISCPGA (în prezent Aquaproiect) șef de proiect fiind inginerul Sandu Condeescu. În timpul lucrărilor de recepție a barajului, inginerul Sandu Condeescu, aflându-se în disipatorul de energie a golirii de fund a barajului, a fost ucis dintr-un accident prin jetul produs de deschiderea vanelor golirii de fund.

Barajul este executat din anrocamente, cu o mască amonte din beton armat. Barajul are o înălțime de 107 m și o lungime la coronament de 267 m. La baza măștii de etanșare este executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj.

Pentru etanșarea terenului de fundații s-au realizat trei șiruri de injecții de mică adîncime (8–10 m) și un voal format din 2 șiruri de injecții de mare adâncime (40–100 m).

Pentru evacuarea apelor mari s-a executat un deversor pâlnie pe malul stâng, cu o capacitate de 687 m³/s, care se continuă cu un puț de 81,50 m înălțime și o galerie de evacuare de 389 m lungime și 5,80 m diametru, terminată cu o trambulină. În puțul vertical mai debușează și o galerie de semiadâncime, care permite evacuarea a 105,00 m³/s.

Golirea de fund, cu o capacitate de 109 m³/s, este realizată print-o galerie situată pe versantul drept. Debitele evacuate prin golirea de fund sunt controlate de o casă a vanelor subterană la care accesul este realizat print-un puț. În casa vanelor este realizat și o conductă de bypass de 400 mm diametru pentru evacuarea unui debit de servitute de 1,30 m³/s. La ieșirea din galerie este executat un disipator de energie, prelungit de un canal de 80 m lungime de secțiune trapezoidală.

Sursa: wikipedia

Este o casa tipic musceleana construita in perioada 1870-1890. Are o poarta inalta din lemn.

Este un loc retras. Este mai putin cunoscut insa face parte din Rezervatia naturala.

Este o valtoare cu o instalatie mecanica (actionata de forta apei) pentru prelucrarea sau spalarea tesaturilor din lana.

Singura instalatie functionabila pe valea Dambovitei, cu o continuitate de 200 ani.

Instalatia, proprietate privata, are activitate non stop din Aprilie pana in Octombrie, la costuri modice.

Desi nu este promovata de catre proprietar, darsta are o traditie indelungata si perpetuata "din gura in gura".

Grohotiș (plural grohotișuri) se numește o îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase, care s-au prăvălit din munți sau au fost aduse de ghețari. Grohotișurile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semi-fixe. Prin extensie, cuvântul grohotiș desemnează atât o rocă sedimentară formată din acest material, cât și o porțiune de teren acoperit cu roci dezagregate.

Un termen popular, echivalent cu "grohotiș" este cuvântul horj. De exemplu, Horjul Mare este o denumire alternativă pentru Marele Grohotiș din Piatra Craiului.

Sursa: wikipedia

Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918. Este situat pe Drumul european E574 (DN 73), la 11 km de Câmpulung spre Brașov, pe Dealul Mateiaș.

Monumentul este înscris la poziția nr. 1010, în „Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr.2314/8 iulie 2004.

Aici în zona Mateiașului, Grupul Nămăiești - condus de Generalul Traian Găiseanu - având în componență diviziile 22 și 12 Infanterie, a reușit să reziste unui inamic net superior echipat și mult mai bine pregătit, în perioada 25 septembrie/8 octombrie-10/23 noiembrie 1916. Prin luptele duse aici, a fost oprită înaintarea Puterilor centrale spre Câmpia Română, dar datorita străpungerii frontului pe Jiu soldații celor 2 divizii au primit ordin să se retragă - neînvinși - pe 16/29 noiembrie 1916, spre Târgoviște.

Sursa: wikipedia

În comuna Dragoslavele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a schitului Dragoslavele (sfârșitul secolului al XVII-lea, strămutată în 1949); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Joseni (1661); și biserica „Înălțarea Domnului”-Suseni (1745). Tot de interes național sunt considerate a fi și șapte cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare: cele două cruci de piatră ale lui Lupu Vameșul (una din 1692 aflată în zidul curții Dima de la nr. 590, și alta din 1716 aflată pe dreapta șoselei spre Rucăr); crucea lui Coman Pârcălabul (1724) aflată pe șoseaua Târgoviștei în „Valea Năcii” în troiță nouă; cea de pe „Dealul Naca” în cimitirul creștin după evanghelie (1674); cea din zidul casei Dumitru Arsu; cea din centru din fața casei nr. 162 (ambele din 1632–1654); și cea de pe zidul de incintă al bisericii „Înălțarea Domnului”-Suseni (1665).

Sursa: wikipedia